Vine vara, bine-mi pare!

Clasa a IX-a a trecut incredibil de repede...mi-e inca greu sa procesez tot ce s-a intamplat anul asta scolar.

Sunt insa singura de cateva lucruri:

• Sunt la liceu. Unul bun, ce-i drept.
• Sunt la filologie intensiv engleza, exact unde mi-am dorit sa fiu.
• Nu mai sunt doar un copil... sunt un copil de liceu.
• Si ce e cel mai important... am crescut si am dat de greu.

Cum s-au intamplat toate acestea intr-un timp atat de scurt? Au trecut zilele pe langa noi si nu am bagat de seama ca nu mai mergem la liceu cu geaca de iarna pe noi. Stai, asta se intampla acum trei luni... ok, sunt confuza.

Anul asta am intalnit o noua clasa... fiecare cu personalitatea sa, mai mult sau mai putin energica. E cert faptul ca toti colegii mei au iesit in evidenta anul acesta. Si aici ma includ si pe mine.

Sincera sa fiu, vara trecuta eram sigura ca o sa ajung la liceu si o sa ma chinui sa trec la unele materii. Dar Dumnezeu ma iubeste si m-a ajutat sa vad ca pot mai mult decat credeam.

Desigur, stiam ca era imposibil sa trec prin primul an de liceu fara o nota mai mica de 5. Asta nu inseamna ca nu am mai luat doi de 10 ca sa pot repara "nota cea rea".

Sunt mandra de mine si de faptul ca nu am intrat in anturaje care nu imi fac bine, cum imi spuneau toti profesorii din generala.

Si, ca orice copilandra de liceu, era imposibil sa nu am parte de "crush-ul" meu de liceu. Adica mi-a placut de un baiat din liceu... sau inca imi place, nu stiu.

Cine oare se mai concentreaza la franceza sau alte materii la fel de complicate cand stii ca "marea dragoste" e in aceeasi cladire cu tine? Si poate chiar in aceeasi incapere. Oh, Doamne...

Multumesc cerului ca am parte de o doamna diriginta incredibila care m-a trezit la realitate si mi-a luat gandul de la indragosteala cu niste romane mai mult sau mai putin placute de mine.

Continuare povestii de liceu in postarea viitoare...