Cateodata mi se face dor de o persoana... nu pot da nume, asa ca ii voi zice simplu, X.
Acest X, pana acum o luna si jumatate, ma facea sa zambesc in fiecare zi. Sa nu crezi ca nu o face si acum, doar ca acum o face doar prin amintiri.
Cand eram mica, mama mi-a spus ca trebuie sa iubesc tot ce mi se ofera. Acum, ca am crescut, tot ce imi zice e sa nu ma atasez de o persoana prea mult, ca sa nu sufar mai tarziu.
Am ramas confuza cand mi-am amintit vorbele de odinioara. De ce mi-ar spune doua lucruri in contradictoriu? Nu am intrebat-o, am vrut sa aflu eu raspunsul.
Tot ce stiu la momentul actual este ca nu poti lupta pentru cineva, daca acel cineva nu doreste sa lupti pentru el.
Stiu ca poate este absurd, adultii spun mereu ca nu exista dragoste la o varsta frageda. Exista, doar ca nu este exprimata in acelasi mod ca o dragoste mai "matura".
Draga X, iti multumesc. Iti multumesc ca mi-ai demonstrat faptul ca vorbele mamei mele erau adevarate. Si cele de odinioara, si cele din adolescenta. Iti multumesc pentru clipele frumoase, de acelea imi voi aminti mereu. Iti multumesc pentru cadouri, cu riscul ca par materialista. Dar stiu ca au fost date cu drag. Inca mai am trandafirii, i-am pus la uscat in cartea mea preferata. Si accesoriul, il tin intr-un loc sigur cu toate ca nu il mai port de cand ai ales sa pleci. Iti multumesc ca m-ai trezit la realitate si mi-ai aratat ca afectiune nu merita decat cei care iti arata ca merita.
Dar e ok, incetul cu incetul trec peste momentul dificil, si sper doar ca tu esti fericit. Mereu am sperat ca macar tu sa ai o raza de soare in inima.
Iar tu, cel ce citesti postarea asta, gandeste-te de doua ori inainte sa pleci din viata unei persoane. E posibil ca tu sa ii faci zilele mai frumoase, fara ca macar sa stii.
